Doamne, cum ai lăsat omul.
1.
Foaie verde ca bujorul
Doamne, cum ai lăsat omul
De mic mama ca să-l crească
Viața să-i călăuzească
Tata de grijă să-i poarte
Să-i pună-n față de toate.
2.
Părinții la tinerețe
Cresc vlăstarii cu blândețe
Și ca zilele de vară
Anii cei frumoși le zboară
Ajung frunza-ngălbenită
Când însoară și mărită.
3.
Omul tânăr care are
Ogradă și casă mare
Să nu ție niciodată
La părinți poarta legată
Tată, mamă când poți spune
Ești cel mai bogat din lume.
4.
La necaz și supărare
La ei găsești alinare
Sunt bătrâni dar ca stejarii
Toti își apără vlăstarii
Ei au inima curată
Nu te-nșeală niciodată
Cu sfaturi îți dau putere
Sunt cel mai de preț avere
Cine nu îi prețuiește
Nu știu, Doamne, cum trăiește
Sensul versurilor
Piesa exprimă recunoștința față de părinți și importanța familiei. Subliniază rolul crucial al părinților în creșterea și susținerea copiilor, precum și valoarea sfaturilor și dragostei necondiționate pe care aceștia le oferă.