Ca tine nu-i niciuna
Am vrut să-ți dau și luna
Dar tu nu stai nici la soare
Îți place lumina de la reflectoare.
Eu ți-am oferit de toate
Dar nu m-am gândit că poate
Dintre toate cele visate
Cel mai mult vrei celebritate.
Vroiam să-ți fac logodnă
Să te duc sus, pe muntele Athos
Dar la câte păcate aveai
Să ne cunune putea doar Capatos.
E haos,
Că știu că filmul are un final
Iar-auzi,
Regizorul sunt eu, pierzi rolul principal.
Refren:
Ai fost vedeta mea,
Un star de cinema,
Și m-ai vrăjit cumva
Cu-acel „Je ne suis pas!”.
Ai fost vedeta mea,
Un star de cinema,
Dar a venit cineva
Și ți-a luat strălucirea.
Ca tine nu vezi tot timpul,
Am vrut să-ți pictez și chipul,
Dar tu vrei să apari în imagini
Și-alea să fie pe primele pagini.
Eu ți-am oferit o casă,
O viață fără riscuri,
Dar nu m-am gândit că, de fapt,
Tu vrei o viață în casa de discuri.
Și erai steaua mea Și lângă tine eram teafăr
Erai atât de stea încât te puteam chema „Luceafăr”,
Și am să-i spun cuiva să-ți dea cumva de știre
Că stelele când sunt prea sus își pierd din strălucire.
Refren: (x2)
Ai fost vedeta mea,
Un star de cinema,
Și m-ai vrăjit cumva
Cu-acel „Je ne suis pas!”.
Ai fost vedeta mea,
Un star de cinema,
Dar a venit cineva
Și ți-a luat strălucirea.
Sensul versurilor
Piesa descrie dezamăgirea față de o persoană dragă, obsedată de celebritate și lumină reflectoarelor. Naratorul oferă dragoste și o viață liniștită, dar partenerul preferă faima, ducând la pierderea conexiunii și a strălucirii.