Tu de viță nobilă,
Eu, un vagabond.
Destul de capabilă
să te descurci cu un domn.
Spuneai că-ți place cum sunt eu,
Da’ mă vrei mai periculos.
Eu mă schimbam pentru tine,
Până mi-ai spus: „Nu te mai recunosc”.
Și știu, tu nu știi să iubești,
Te-aș mai citi, da’ n-am timp de povești.
Aștept să vină mai, dar mai e, așa că plec.
Rece ca decembrie, tu mă faci să cred că
Degeaba-ți dau eu dragostea,
Ești rece ca decembrie,
Că o consumi prea repede,
Ești rece ca decembrie.
Soare să fiu, să te iubesc,
Știu că tot nu te topesc.
Degeaba îți dau eu dragoste,
Ești rece ca decembrie.
Eram pe la liceu,
Ai apărut în drumul meu.
Te conduceam la troleu,
Până când ți-ai luat coupe-u.
Da’ poate c-am greșit,
Dar de ce mă văd silit s-o recunosc la infinit?
Da’ poate n-am greșit
Și, cumva, ce s-a întâmplat, a fost menit.
Știu, tu nu știi să iubești,
Te-aș mai citi, da’ n-am timp de povești.
Aștept să vină mai, dar mai e, așa că plec.
Rece ca decembrie, tu mă faci să cred că
Degeaba-ți dau eu dragostea,
Ești rece ca decembrie,
Că o consumi prea repede,
Ești rece ca decembrie.
Soare să fiu, să te iubesc,
Știu că tot nu te topesc.
Degeaba îți dau eu dragoste,
Ești rece ca decembrie.
Fulgi de zăpadă
Acoperă sufletul tău
Și lasă-i să cadă,
Eu am drumul meu.
Degeaba-ți dau eu dragostea,
Ești rece ca decembrie,
Că o consumi prea repede,
Ești rece ca decembrie.
Soare să fiu să te iubesc,
Știu că tot nu te topesc.
Degeaba îți dau eu dragoste,
Ești rece ca decembrie.
Ești rece ca decembrie
Ești rece ca decembrie
Ești rece ca decembrie
Ești rece ca decembrie
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație eșuată din cauza incompatibilității și a lipsei de reciprocitate. Protagonistul își exprimă dezamăgirea față de partenera sa, pe care o percepe ca fiind rece și incapabilă să aprecieze dragostea oferită.