I.
Îmi spuneai cândva
Că voi fi o stea.
Azi am înțeles
Tu credeai ades
Că-ntr-o bună zi
Eu voi străluci
Și voi fi o stea
Prin muzica mea.
Dar de multe ori
Mă străbat fiori
Că-ntr-un vis ciudat
Din cer am picat
De-atunci vocea mea
Îmi spune așa:
Refren:
Privesc azi cerul, mamă
Și nu-nțeleg de ce
Mult prea ușor se sting
Și-apoi cad stelele.
Privesc azi cerul, mamă
Și știu că eu, mereu,
Doar ca o stea voi fi
În ochii și în gândul tău.
Privesc azi cerul, mamă
Și vreau ca niciodată
Din locul lor de sus
Stele să nu mai cadă.
II.
Îmi spuneai mereu
Că în visul tău
Eu sunt ca o stea
Dar în mintea mea
Abia azi dezleg
Misterul întreg.
Când sunt printre stele
Strălucind ca ele.
Dar de multe ori
Mă străbat fiori
Că-ntr-un vis ciudat
Din cer am picat.
De-atunci vocea mea
Îmi spune așa.
Refren.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de deziluzie și dorința de a nu dezamăgi o figură maternă. Naratorul reflectă asupra promisiunilor din trecut și asupra luptei de a se ridica la înălțimea așteptărilor, căutând în același timp consolare în amintirile și afecțiunea mamei sale.