Strofa 1:
Mi-am lăsat inima în aer,
Fără de apărare,
M-am trezit în locuri goale,
Fără ea în cale.
Când te gândești doare,
Dar realitatea te rănește,
Iubirea-i de c***,
Iubirea te hrănește.
Ca lumea vorbește,
E cea mai mică problemă,
Cine mă urăște,
E eliminat din schema.
N-am nicio teoremă,
C***a e o mică zdreanță,
Nu are inimă reală,
E un produs de piață.
E ceață, e dimineață,
Aștept ploaia să vină,
Pe cine aștept de fapt,
N-are timp să își rețină.
Inima se înclină,
Încrederea se doboară,
Creierul vede adevărul,
Inima-i trasă pe sfoară.
Nu e prima oară,
Nu am încredere în nimic,
Oamenii sunt javre,
Așteaptă încet să pic.
Nu regret niciun pic,
De trecutul meu,
Fără el așa cum a fost,
Acum nu aș mai fi eu.
Și poate să se întâmple ORICE,
Nu am să îmi pierd mințile.
Mereu am să găsesc drumul bun,
Care-mi va face dor de cel care sunt acum.
Refren:
Și ce dacă sunt depresiv un pic,
Dacă beau numai am nimic.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de confuzie și depresie în urma unei dezamăgiri în dragoste și a pierderii încrederii în oameni. Naratorul reflectă asupra trecutului și încearcă să găsească un drum bun, chiar și în mijlocul dificultăților.