În pădurea-ntunecată
Pe un drum umblat de miei,
Apăru’ haiduci, o ceată,
Toți erau feciori de Zmei.
Refren:
Spade lungi și spete late
Stau la pândă lângă râu,
Aveau părul lung, pe spate,
Și pistoalele la brâu.
Vântul bate, lupii urlă
În poiana dintre brazi,
Focul aprins le face umbre
La ai neamului bărbați.
Refren:
Ardă focul să vă ardă
De nebuni și de mișei,
Toți veți fi cu țeasta spartă
Și veți umple a noastre văi.
Voi, străinilor din țară,
Ce lătrați ca niște câini,
O să facem zi și noapte
Să vă crească-n drumuri spini.
Uite acum ați dat de Dracu’
Voi ce stați în calea lor,
Căpitan le este Iancu
Bun fecior al munților.
Refren:
Fulgere trăsnesc din ceruri,
Iarba a încremenit,
Fug ciocoii și păgânii,
Fug de ghioaga de argint.
Sensul versurilor
Piesa este un imn dedicat haiducilor, în special lui Iancu Jianu, celebrând curajul și spiritul lor justițiar. Versurile evocă imaginea haiducilor ca apărători ai țării, luptând împotriva nedreptăților și a străinilor.