Trenul acesta pierdut,
Gânduri și vise deșarte,
Pleacă în necunoscut,
Tot mai și tot mai departe,
Vagoanele lui dezgolite,
De-atâția și-atâția hoinari,
M-or duce pe mine iubito,
Unde știu că-n sfârșit ai s-apari.
Drumul e lung și tare aș vrea,
S-ajung la tine în casa ta,
Știu că m-aștepți, poate mai speri,
Că va fi totul cum a fost ieri.
Roțile lui mă-nsoțesc,
Drumul ascultă de mine,
Trenul acesta-l iubesc,
Atunci când m-aduce la tine,
Vagoanele lui dezgolite,
De-atâția și-atâția hoinari,
M-or duce pe mine iubito,
Unde știu că-n sfârșit ai s-apari.
Drumul e lung și tare aș vrea,
S-ajung la tine în casa ta,
Știu că m-aștepți, poate mai speri,
Că va fi totul cum a fost ieri.
Drumul e lung
Drumul e lung..
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al naratorului față de persoana iubită și speranța reîntâlnirii. Trenul devine un simbol al călătoriei către această reîntâlnire, purtând cu el gânduri și vise.