Este noapte, o noapte frumoasă,
E târziu, mă-ndrept înspre casă,
Am cu mine, și numai al meu,
Chipul tău drag, pe care-l văd mereu.
Pașii mei, n-ascultă de mine,
Gândul meu se-ndreaptă spre tine,
Am în suflet, ceva ce-mi lipsea,
Zâmbetul tău, e dragostea ta.
Câteodată, mă-ntreb unde stai
Și cine stă, lângă tine
Poate îi spui și lui că-l iubești
La fel cum îmi spuneai și mie.
Câteodată, mă-ntreb unde ești
Ce mai faci, cu cine te-ntâlnești
Cu ce cuvinte aș putea mai ușor
Să îți spun că-mi este foarte dor.
::Refren::
Am nevoie, să îmi spui că ții la mine
Dacă vrei să crezi, trebuie să crezi în mine
Eu sunt al tău și tu ești numai a mea
Altfel totul e-n zadar, cum n-ar fi așa.
Orice-aș face, oriunde privesc
Știi prea bine, cât de mult te doresc
Vreau un răspuns, acuma îl vreau
Mai mult decât pe mine, nu am ce să-ți dau.
Pașii mei mă poartă pe străzi,
Pe străzi ce n-au nici un nume
Dar port cu mine, în inima mea
Chipul tău drag pe care nu-l pot uita.
::Refren:: (bis)
Am nevoie, să îmi spui că ții la mine
Dacă vrei să crezi, trebuie să crezi în mine
Eu sunt al tău și tu ești numai a mea
Altfel totul e-n zadar, cum n-ar fi așa
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă și nevoia de a fi iubit și asigurat de sentimentele partenerului. Naratorul se confruntă cu incertitudini și își dorește o reconfirmare a iubirii, simțind că fără aceasta, totul este în zadar.