Viflaime, Viflaime
Cum de n-ai primit în tine
Pe Fecioara Maria
Să nască pe Mesia.
N-ai primit tu, Viflaime
În casele tale bune,
Să-i dai un pic de sălaș
Celui mai sfânt copilaș.
N-ai știut tu, Viflaime
Cu câtă dragoste vine
Cea mai sfântă-ntre fecioare
A Domnului Născătoare.
Pat moale și scutece
L-au dăruit vitele,
Lumină i-a oferit
O stea de la răsărit.
Peștera cea-ntunecoasă
A fost a Domnului casă
La venirea sa în lume,
Din vina ta, Viflaime.
Sensul versurilor
Piesa descrie regretul că Viflaimul nu a oferit adăpost Fecioarei Maria pentru a naște pe Mesia. Umilința nașterii într-o peșteră este subliniată, evidențiind dragostea și sfințenia evenimentului.