Aho, aho!
Mâine anul se-nnoiește,
Plugușorul se pornește
Și începe-a colinda
Pe la case a ura.
Iarna-i grea, omătul-i mare,
Semne bune anul are,
Semne bune de belșug
Ca și brazda de sub plug.
Mânați mai, hai, hai, hai!
Aho, aho, pluguleț mititel
Cu rotițele de fier,
Plugușor cu șase boi,
Plugușor mânat de noi,
Nu ca plugul lui Țârâită
Tras de zece pui de mâță,
Unu-i lung și altu-i scurt
Da-mi colacul să mă duc.
Roata-n brazdă, mai flăcăi,
Mânați mai și hai, hai, hai!
Și când grâul a fost copt
Treierat și vânturat
În care l-a încărcat
Și la moară a plecat,
Acolo a măcinat
Și-a făcut un colac pentru sat
Pe piatra morii măsurat,
În cuptor l-a vârât prin tindă
Și l-a scos afară c-o grindă,
Și l-a tăiat în două
Și ne-a dat și nouă;
Noi am rupt în cinci
Și-am dat și la calici,
Care stau cu limba-n gură
Și nu știu nici o urătură
Mânați mai, hai, hai, hai!
Jupâneasa gazda a făcut
Un colac rar
Și-mpletit frumos
Pentru plugărași scos;
Și l-a tăiat în două
Și ne-a dat și nouă;
Și l-a tăiat în cinci
Și mi-a dat și mie
Ca-s încălțat cu opinci,
Cu opinci îngurguiate,
Cu paie de ovăz legate.
Mânați mai, hai, hai, hai!
Am mai avea de urat
Dar nu suntem dintr-un sat apropiat
Ci din loc îndepărtat,
Unde iepurele
Știe-a păzi oile,
Iar vulpea găini nu poftește.
Mai îndemnați, mai flăcăi,
Hai, hai, hai!
Mai mânați, mai!
Sensul versurilor
Piesa descrie un plugușor umoristic, o urare tradițională de Anul Nou. Versurile evocă belșugul recoltelor și bucuria colindatului, cu accente comice asupra unor personaje și situații.