Colinde – Plugușor Satiric

Frunza verde de mărar
Bună seara gospodari.
Gospodari și gospodine
Și voi domnișoare fine.
De dormiți, de nu dormiți
Vă rugăm să vă treziți.
Dați urechea la fereastră
Și-ascultați urarea noastră.
Noi plugari din Câmpulung
Am pus șase boi la plug,
Că de când s-a-nserat
Noi cu plugul am plecat.
Zurgălăi și clopoței,
Înc-o roată, mai flăcăi
Toți gospodarii din sat
Stau și-ascultă la fereastră
Că așa e în seara asta.
Iară cu băiat din sat
Am plecat după-nsurat.
Într-un sat, într-o comună,
Să-mi găsesc o fată bună.
Mi-am luat și eu mireasă
De la mine a treia casă.
Frumos nume mai avea
Că Maria o chema.
Frumușică nu prea, prea,
Vreo optzeci de ani avea.
De urâtă nu-i frumoasă
Te sperii văzând-o prin casă.
Și de rău nu-i șade bine
Când se duce parcă vine.
De mâncare n-am ce zice
Se pricepe să mănânce.
Și mănâncă, frate dragă,
Câte-o mămăligă-ntreagă.
A făcut o mămăligă,
De nici câinii n-o mănâncă.
Nici motanul de pe horn
N-o mănâncă să-l omori.
Și de crudă ce era,
Nici la porci nu le plăcea.
Zurgălăi și clopoței
Înc-o roată, mai flăcăi! Hai, hai!
Mi-am luat alta mai mică
Ard-o focul mult mănâncă.
Popușoi din cinci grădini,
Brânză de la nouă stâni,
Lapte de la șapte vaci,
Făină din zece saci.
Dar iubește de pârlește
Și de asta nu mai crește.
Multe, multe v-oi mai spune
Că eu sunt cam bun de glume.
Dacă-ncep acum o glumă
Precis uit de urătură.
Chiar acum în asta seară
Am făcut o socoteală.
Chiar din casa dumneavoastră
Am să iau vreo trei parale
Și rachiu de țescovină
Să-mi șterg gâtul de rugină!.
Cum visam așa, deodată
Am văzut doi ochi de fată,
Ochi căprui și buni de joc
De-am rămas trăsnit în loc.
Limba mi se-mpleticea,
Graiul mi se bâlbâia
Și inima-n piept bătea.
Ca un ceas în mine făcea.
Și-auleu, ce-aș fi făcut
Ochii fetei să-i sărut!
Mă uitai ceva mai bine
Aoleu și vai de mine!
Nu-i nici fată, nici nevastă,
Era mâța la fereastră.
Statea mâța și privea
Cum mă-ndrăgosteam de ea.
Foaie verde foi ca plopul
Am avut și eu un socru
Scurt și gras ca polobocul
Ține mult la fudulie.
Soacra mea cam durdulie,
Cu părul de tuci.
N-ai de unde să-l apuci.
Și are un batic pe cap
De-o vară nu l-a spălat.
Și mai are un cojocel
Din treizeci de piei de miel.
Iar când se-mbracă namila
Era naltă ca camila.
Și-a avut și ea bărbat
Și l-a dat contract la stat.
Era mic și crăcănat
Și cădea noaptea din pat,
Mai purta și evazați
De velură cam roșcați,
Pălării ca mexicanii
Cum le poartă gogomanii.
Zurgălăi și clopoței,
Opriți plugul, mai flăcăi!
Aho, aho!

Sensul versurilor

Piesa este o urătură satirică de Anul Nou, prezentată sub forma unui plugușor. Ea abordează cu umor diverse aspecte ale vieții rurale, de la căsătorie și relații de familie, până la obiceiuri și tradiții.

Lasă un comentariu