Mare minune s-arată,
Aude-se laudă multă,
Lângă peștera cea sfântă;
Strigau pastorii toți, tare:
Laudă Domnului, prea mare!
Rânduită este-acuma
Spre Răsărit la Maghi numa,
O stea mândră, prea frumoasă
Și cu raze luminoasă.
Iar Irod, cel ce domnia,
La inimă îl strângea,
Cu dureri îl săgeta
Și crailor le zicea:
„Mergeți de vă închinați!
De aflați, veste să-mi dați,
Ca să pot și eu să vin
Și Lui ca să mă-nchin”.
Sensul versurilor
Piesa descrie minunea nașterii lui Iisus, vestită de o stea și celebrată de pastori. Irod, temându-se de noul rege, îi trimite pe magi să-l găsească, sub pretextul închinării, dar cu intenții ascunse.