La poarta la Ștefan Vodă,
La poarta la Ștefan Vodă,
Lerului Domnului,
Boierii s-au strâns la vorbă.
Dar vorba de cin’ este,
De Iisus născut în iesle.
Însă Ștefan Domn cel sfânt,
De la rugă auzind,
Pe boierii ce vorbeau,
Și pe Domnul proslăveau.
El pe dată s-a plecat,
Cu boierii s-a-nchinat,
Și cu glasul de supus,
A slăvit pe Domn Iisus.
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment de rugăciune și umilință al lui Ștefan cel Mare împreună cu boierii săi, lăudând pe Domnul Iisus. Subliniază credința și respectul conducătorului față de divinitate.