Din cer senin, un cor divin
Se-aude lin cântând.
Păstori cu har, pe culmi apar,
Albi miei în dar ducând.
O stea din zări, veghind cărări,
Spre depărtări arzând.
Conduce magi, cu daruri dragi,
În albi desagi ducând.
Și-un prunc plăpând, cu chipul blând,
Stă surâzând, tăcând.
Iar Maica Sa Îl legăna
Și toți se bucura.
Și cerul sfânt și-acest pământ
S-a luminat prin Prunc.
Și s-au sfințit și s-au slăvit
Acei ce L-au primit.
Iar noi văzând ne închinăm
Și chipu-I sărutăm.
Cu dor voim de-ai Lui să fim
Și-n veci să Îl slăvim.
Din cer senin, un cor divin
Se-aude lin cântând.
Sensul versurilor
Piesa descrie nașterea lui Iisus Hristos, aducând un omagiu divin prin intermediul unui cor angelic. Versurile evocă imagini ale păstorilor, magilor și ale Maicii Domnului, subliniind credința și bucuria aduse de venirea Pruncului Sfânt. Este un cântec de adorație și recunoștință.