Viflaime, Viflaime
Cum de n-ai primit în tine
Pe Fecioara Maria
Să nască pe Mesia?
N-ai știut tu, Viflaime,
Cu câtă dragoste vine
Cea mai Sfântă-ntre Fecioare
A Domnului Născătoare?
N-ai primit tu, Viflaime,
În casele tale bune
Să-I dai un pic de sălaș
Celui mai Sfânt Copilaș?
Pat moale pe fân uscat
Numai vitele i-au dat
Lumină i-a dăruit
Steaua de la răsărit.
Peștera-ntunecoasă
A fost a Domnului casă
La venirea Sa în lume
Din vina ta, Viflaime.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și uimirea că Viflaimul nu a oferit adăpost Fecioarei Maria pentru a naște pe Mesia. Subliniază umilința nașterii lui Iisus într-o peșteră, evidențiind contrastul dintre divinitate și simplitate.