Codu’ Penal – Povestea Mea

Într-o zi poate nu o să mai fiu,
Simt nevoia să o spun și să scriu,
Că viața asta de vedetă cum o vezi sau crezi,
Nu e chiar deloc așa cum îți imaginezi.
Am furat, am băut, am alergat și am f*tut,
Prea multe și pe mulți, cum am vrut,
10 ani au trecut, de parcă nu i-am avut.
Asta e povestea mea de la început,
În ’94 am pus ochii pe un magazin,
Și mă gândeam, cu cine dracu mă combin,
Să îl sparg din plin, să mă distrez puțin,
Să îmi iau ce vrea p**a mea că banii se duc și vin,
Tovarăși, nu se pune problema că aveam,
Și tot ce furam împărțeam,
Realizam că tot ceea ce fac nu e bine,
Și că mai întâi de toate tre’ să mă gândesc la mine,
Am zis: GATA! mai bine fac altceva,
Și m-am gândit că poate o să ajung cineva,
Da’ prea multă lumea ne-a închis ușa în nas,
Și din ambiție am mai făcut încă un pas,
Aș avea de povestit 10 ani zi de zi,
Poate până când m-aș plictisi,
Dacă simți ceea ce simt și eu, trage nu te lăsa,
Că ambiția te face să devii cineva,
Stai așa, ce las eu în urma mea?!
Poate ceea ce-mi doream până să fiu cineva,
O familie mulțumită, c****e nu uita,
Odihnească-se în pace și maică-mea!
Hai să-ți spun o poveste,
Prin anii ’50 când eram și eu tânăr,
Visam să ajung mare scriitor,
Știi cât m-au costat gărgăunii ăștia?
5 ani de jilava, tovarășii nu au apreciat manuscrisul,
Acolo la pușcărie afli cum stă chestia cu demnitatea,
O țigare la gardian, o zi de demnitate,
S-au terminat țigările, mare atenție când te apleci,
După 5 ani când m-au scos ce crezi că a aflat băiatu’?
Că și afară e la fel,
Așa că demnitatea ta să ți-o bagi matale în poponet,
Ca să nu ți-o bage alții pe a lor!
E povestea mea, da e povestea mea,
Și ți-o prezint așa cum e ea, bună sau rea,
M-am născut în 1983
Am crescut lângă ai mei de pe străzi, alei
Școala nu prea mi-a plăcut da’ am făcut-o!
Viața a fost c***ă și-am f*tut-o!
N-am ascultat de nimeni, decât de mine,
M-am întâlnit cu Shoby, și-am făcut rime,
Deci nu-i treaba ta dacă fumez prea mult, dacă beau prea mult,
Dacă mă f*t prea mult, dacă înjur prea mult, dacă e bine ce cânt,
Tu spui că mă cunoști dar nici nu știi cine sunt,
Asta e viața mea și fac ce vreau cu ea,
Nu te băga în ea că nu mă bag în a ta,
Nu ascult sfaturile tale, nu încerca,
Să fii prieten cu mine că am deja,
Poate că scot 10 albume sau nu,
Dar sunt fericit că tu,
Cel care mă asculți acu’,
O să rămâi cu ceva din gândirea mea știi,
Și 10 oameni ca tine mă vor întineri,
În vremea când vor trece multe și voi și bătrân,
Nepoții tăi or să asculte ce asculți tu acum,
Pe o casetă veche și plină de praf,
Din vechiul raft, poate pe ea cu vreun autograf,
A fost o mică poveste chiar despre
Cabron și Shoby
Poate peste,
10 ani o să asculți și o să înțelegi,
sau poate peste 10 ani o să pleci.