Codrin Bradea – Outlast 2 Rap

Ai grijă cu ochii c-o să-ți vadă ce nu vrei
Îi auzi după tufișuri, îs 1, 2, 3
Sub lumina lunii n-o să-ți vadă nime faptele
Sub lama cuțitului n-o să-ți fie nime fratele.
Aici cine o să moară îs ăia mai norocoși
Înconjurat numa’ de statui cu sfinți neputincioși
Cruci întoarse și morminte, profetul fals te simte
Vânat de animale de la ființă pân’ la dinte.
Nu-ți răspunde la bătaia-n ușă, te poți bucura
Că ar ieși mult mai urât să-ți răspundă cineva
Le strălucesc ochii-n noapte, îs tot mai aproape
Nu se poate să te poată prinde, hai fugi departe.
Îmi țin respirația și-mi spun „nime nu te-nfrânge”
Vântu’ bate noaptea, aduce aproape mirosu’ de sânge
Oriunde altundeva, numa’ nu pe-aste meleaguri
Când noaptea se rup crengile cu gâturi puse-n ștreanguri.
Oamenii ascultă, ascultă și fac
Oamenii ascultă, ascultă și fac
Oamenii ascultă, ascultă și fac
Eu nu-s ca ei (hei :D) eu nu le sunt pe plac.
Oamenii ascultă, ascultă și fac
Oamenii ascultă, ascultă și fac
Oamenii ascultă, ascultă și fac
Eu nu-s ca ei (hei :D) eu nu le sunt pe plac.
Luminițe sparte în bucăți, sticlă pe hol îngust
Întind coarda și oase puse ca pe patu’ lu’ Procust
Trebuie să te-ascunzi de tine, nu poți mereu să te-nfrunți
Strigătu’ tău se pierde în ecoul larg făcut de munți.
Degeaba speri la soare, baterii, far de mașină
La ce se-ascunde-n întuneric să n-ai parte de lumină
Ești la pragu’ nebuniei și ajungi să crezi că
Până și plantele parcă pășesc în ceața asta densă.
Nu fac pacte cu dracu’ că deja ăla io-s
Am în minte putregai și creieru’ aproape ros
Din cosmos firu’ ăsta de praf n-o dă la întors
Călătoresc de ani lumină cu parbrizu’ aburos.
Când o să trecem dincolo n-o să avem bagaj
Deci bucură-te de el, da’ să nu-ți fie baraj
În lumea mea adevăru’ stă la masa cu minciuna
Deci haideți să tăcem și s-ascultăm luna