Îți știu, îți cunosc îndoiala:
Ai vrea și n-ai vrea să faci școala..
Ți-e inima, încă, acasă.
Plăcerile-n iureș, te-apasă,
Și carnea-ți robește ființa.
Vândut-ai, pe fleacuri, credința.
Nu vrei să te dărui în totul,
Să treci Veșnicia de-a-nnotul.
Ești palid. Ți-e sabia ruptă.
Doi oameni, în tine, se luptă.
Dar, spune, te-nlănțuie lutul?
Mai tare-i ca tine trecutul?
Mai tari sunt dorințele?.. Lasă
Trecutul, să geamă acasă!
Tu, vino! E școala Lui plină
De-o albă, cerească lumină!
Nu-ți pierde nădejdea și viața
Cu noaptea, cu lutul, cu ceața..
Tu, vino! Pe-a Dragostei treaptă
Isus te dorește, te-așteaptă,
Te cheamă.. și vrea să te știe
Al Lui, doar al Lui, pe vecie!.
Îți știu, îți cunosc îndoiala:
Ai vrea și n-ai vrea să faci școala..
Tu, uită trecutul, că minte!
Cu mâna pe plug, înainte!
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta interioară a unei persoane indecise între plăcerile lumești și chemarea divină. Îi oferă speranță și o îndeamnă să renunțe la trecut și să se îndrepte spre Dumnezeu, care o așteaptă cu brațele deschise.
