Ajutor, ajutor, cineva să m-ajute că simt că mor.
Pereții ăștia se mișcă, urlă și țipă, oasele mă dor, nu-i ușor.
Să mute cineva ușa, după clantă chiar că m-apucă o greață.
Sunt alb la față, vrei să vomit verdeață, văd totul în ceață.
Mi s-au prescris pastile medicamentoase, pilule lucioase,
Amare, scârboase, le înghit ca pe mentosane, vai ce gioarse.
Sunt ăia de la 9, mi-au promis o viață nouă și vouă.
Va arde de caterincă, dar o s-o sting că tre’s să mă știți de frică.
Colecția mea de tendoane și ligamente e proaspătă,
Așa că lasă-mă în seara asta fac cercetări cu o coasă, mă.
Nu deranja, scrie semnul de pe ușă, așa că stai pe tușă.
Astăzi disec o mătușă, eviscerez un berbec, înec o căpușă,
Vopsesc o păpușă, potrivesc o mănușă să nu murdăresc
Mâinile, să pot și eu să lucrez într-un mediu curat, intens.
Dar pădurea are altă părere despre ce fac de plăcere
Și cere răscumpărare pe cele mai bune gropi de petrecere.
Supărată că aduc cadavre-n trecere fără vreo stropitoare
Și pare că am adormit pe o floare cu spini că mă-nțeapă la coae.
Bețe, fete, fantome șterse în comă, vezi ce dreg perverse, merg pe fese, sentimente intense.
Vraci, draci, covrigi, colaci, n-ai ce să-mi faci.
Sunt internat la mine în cap, de aici n-ai cum să scapi.
Am scos lama ascunsă-n ciorapi, a ruginit de la sânge,
Fosta gagică încă plânge pe lumea cealaltă, sufletu-i se frânge.
Mi se rupe momentan, trei pisici molestează pitici de grădină,
Ratonii mă urmăresc cu o mașină ce se deplasează pe șină.
Pe șira spinării simt fiorii, demonii mă vor și urlă și codrii
Și corbii și lupii și orbii și morții și zombii vor să-mi scoată ochii.
Degeaba alerg că merg cu spatele, fratele meu imaginar are de
Zece ori mai multe consoarte, le trage la rame pe mame, le arde.
Îmi țiuie urechile de la zecile de sunete din discotecile
Pe care le-am masacrat, mascat, deghizat, apoi am dărâmat bodegile.
Acum iau la pas potecile cu melcii ce mă strigă pe nume.
Spune tu, coate goale, pe bune, acum îți mai arde de glume?
Mai vrei caterincă, o sticlă, o tipă legată pe prispa capre jegoase
Din care să scoți mate pline, verdeturi atoase, zi tu, nu miroase?
Ajutor, cineva să m-ajute, Terra nu vrea să se-nvârtă.
Ce dracu’ mi se-ntâmplă, de ce-am pistolul la tâmpla mea tâmpă?
Vocea îmi spune: trage! Lasă-mă-n pace!
Sensul versurilor
Piesa descrie stările halucinatorii și gândurile violente ale unei persoane cu schizofrenie. Versurile exprimă confuzie, frică și un sentiment de pierdere a controlului asupra realității, culminând cu gânduri suicidare.