Clue:
Pune-i pix și foaia-n față și te învață ce simte,
Pune sânge-n călimară să dea viață la cuvinte,
Vinu-i tare, îi trezește, e cea mai nobilă viță,
Ascultă noaptea, le șoptește, trec secrete prin peniță.
Pun vorbe ce taie în atâtea linii, mă
Își pun sufletul pe foaie fiindcă scriu din inimă
Și turbează când se-arată emcee varză-n brigăzi,
Că orice gloată pică pradă poeziei din străzi.
Și vezi, des se întâmplă să înceapă război
Și în toi au victoria pusă martoră pe foi,
În hiphop aduc gloria, astea-s armele lor
Că au un singur scop, istoria, doar din palmele lor.
Și sunt duri de sunt vechi, sunt de soi de sunt noi,
Indiferent de când se-arată își lasă amprenta pe foi
Și sunt răi câteodată, dau penița pe spadă,
Că sunt eroi câteodată, sunt poeții din stradă!
(R) Kent Archie:
Street poets, we focus!
We got a passion for this, man, we own it!
Word commin’ at a thousand miles a minute,
Ain’t no moment to be timid, yeah! We speakin’ cuz we live it!
Romem:
Asta-i arta gen tablou: Boticelli pictând verbal
Tobe și basi colorând; se-ntâmplă la nivel global
C-o ard tribal ca băștinașii, sau solo – te rup mental
Ți se pare fenomenal că ce auzi este stradal
Dar clar n-ai înțeles că sunt în stare să te-ndoaie
Sau te-nmoaie sufletește de parc-ai fost prins de ploaie
Cu o droaie de idei scurse pe foaie gen șiroaie
Dorind să scrie istorie că sunt sătui de zoaie
Nu le trebuie mult, ca unei vrăbiuțe și direct
Încep să rimeze ca Ion Barbu pe orice subiect
Cu traiect spre studio și cu scopu’ unui proiect
Orisice poet din stradă se bazează pe respect
E atent să-ți prezinte detaliile ca un prospect
Consumat corect, produsu’ de la el s-aibă efect
C-a băgat în el și gânduri, sudoare și sentiment
Poetic intelect din stradă; n-are adversar concret
(R) Kent Archie
Swift:
Asta-i povestea ta, a mea, a noastră, a lor,
A celor liberi în gândire, nu ca un deținut la vorbitor
Aberând despre viitor, noi prezentăm prezentu’
Cu bune, cu rele și apoi marcăm momentu’,
Iar ce-mi retine retina e pictată pe tobe-n
Cuvinte ucigașe ca mușcătura unei cobre
-ncolăcită pe pradă, ea încolțește din stradă
Din veninul societății cu care se alimentează,
Îți prezint realitatea prin ochii mei, ai minții,
Ghidat după legile mele.. prin legile firii,
Iar arta-i verba ca aorta: DIN INIMĂ!
Distribuită exclusiv pentru cine mă simte ca
Mâna nu ne-o-ncătușezi în cătușe sau zale!
Încât e natural ca instinctul de conservare,
Cu sânge rece în vene călcăm desculți pe soare
Oferim o rază de speranță ce din stradă răsare.
(R) Kent Archie
Sensul versurilor
Piesa este un manifest al poeților străzi, care își exprimă realitatea prin versuri puternice și metafore. Ei sunt vocea celor fără voce, oferind o perspectivă critică asupra societății și speranță prin arta lor.