Nu-i ziua de Ignat,
Dar porcul l-am tăiat
Înfulec o costiță
Și mă gândesc la Ghiță
Dar Ghiță-i plecat
Știu că s-a supărat
Și-n urmă a lăsat
Cârnați și tobă
Greu, tare mi-e greu
Oare unde-i Ghiță-al meu?
Spune-mi, spune-mi de ce taci
Știu, știu că te prefaci.
Greu, tare mi-e greu
Oare unde-i Ghiță-al meu
Ghiță te rog nu mă enerva
De ce-ai plecat din viața mea?
Ghiță, eu plâng și fac o tocăniță
Pun și jumări, pun și costiță
Știu eu, eu știu că n-ai să mai revi
Și caltaboșu’ îl tai felii
Cine, te mai așteaptă ca și mine
Un an întreg, numai pe tine
Ghiță, tu nu știi cât de rău mă doare
Că te iubeam așa de tare.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul comic și nostalgic al naratorului pentru Ghiță, posibil un porc, sacrificat de Ignat. Versurile combină sentimente de pierdere cu elemente culinare tradiționale românești, creând un tablou amuzant și melancolic.