Era odată un cățeluș frumos,
îndrăgostit peste urechi,
de o cățelușă care nu credea în basme vechi.
De atâta dragoste cățelul avea versuri,
nu mai vorbea ca ce vorbea,
vorbea deja în versuri.
Că de atâtea ori de unde apărea aveai senzația că dictează când mergea la braț cu ea,
iar cuvintele lui să înțelegi cât erau de grele trebuia pe același cântat să pui un cer cu stele.
Dar toate astea pentru dânsa cânta un pic, ea visa la fericire dar nu primea nimic.
De unde să știe ea că fericită fii
numai căutând doar pentru alții ea te va găsi.
Și uite că într-o zi crețu’ îi spune creței:
„De vrei să mă cucerești îmi aduci rața,
te duci acolo pac-pac, ai deschis, gata rața,
ai băgat-o în sac, mi-o aduci și gata”.
Refren:
Cățeluș cu părul creț
Fură rața din coteț
El se jură că nu fură
Dar l-am prins cu rața în gură.
Dar la moment acum faptele sunt mai mărețe,
sătulă cățelușa de vorbe ca de mere pădurețe.
Cățelul încrezut în sine își pregătește saltul,
știind că dacă nu încearcă el, o să încerce altul.
Pe alocuri focuri îl încearcă des, dar trecând pe lângă,
în dreapta inima îi se bate, de fapt în partea stângă.
Iubirea îi se pare, dar totuși dulce el,
uitând pentru o clipă când s-o fi născut și pentru ce.
Cu cât mai multă noapte e, cu atât mai multă lună,
e mare riscul, dar și cățelușa e bună-bună.
Sosind la locul cu pricina senzația e strâmtină,
având nevoie el de vreo mână,
ca de cultură de grindină.
Numai că din păcate socoteala, cum se spune, cu cea de acasă, aia din târg nu se potrivește.
De unde să știe el că rața o să-i arate ce înseamnă să deții centura neagră la karate.
Refren:
Cățeluș cu părul creț
Ia bătaie în coteț
El se jură că în viața
Nu mai calcă pe la rață
Sensul versurilor
Un cățeluș naiv încearcă să cucerească o cățelușă aducându-i o rață furată, dar planul său eșuează lamentabil. Piesa este o poveste amuzantă despre dragoste, aventură și consecințele faptelor necugetate.