Simt
varfurile degetelor se-ating
unite uimite ca parca totul e satin
picioarele nu se-abtin
si tremura-nainte
porii se-atin
vrand
clipa a prinde
cand
clipa aprinde
ceva in interior
lumina aduce printre
„nu stiu”-uri un fior
ochii se-nchid usor
si spatiul se contracta
moare lumea toata
si timpul parca
gandul tipa-ncearca
acum suntem orbi
marea si zarea
noi cautandu-ne rasuflarea
vreau s-o absorb
cand deodata buzele.
acum un singur corp.
mai intai
facem schimb de suflete
ea il respira pe-al meu
eu ii zic sa-l sufle pe
al ei
si mi-l da si-l primesc si ma inunda
arzand o unda si-n celule sa patrunda
piepturile vor s-ascunda
inimile nu mai asculta
se opresc.
si-apoi bat ca una nou-nascuta
uita granitele pielii caci dispar
saruta-ma iubito pana ce toti muschii ard
eu musc iar iar din tine din noi
cum musca jar par din mine plamanii goi
dar ii umflu cu-al tau suflu si-ncet se umplu
rup atele si-n cresterea lor toate coastele
si artere si altele si sfasie carnea usor
facandu-si drum incet din mine spre exterior
dar nu ma dor organele ce-s date toate la o parte
ca sa faca loc plamanilor
ce-au devenit diform de enormi
deja trup
stiu ca n-a trecut mai mult de-o clipa
din starvuri spre varfuri vad cum se ridica
o aripa
si pana sa-nceap-a ploua am vazut-o si pe-a doua
Sensul versurilor
Piesa descrie o conexiune profundă și transformatoare între două persoane, explorând intensitatea fizică și emoțională a uniunii lor. Versurile sugerează o fuziune a sufletelor și o depășire a limitelor individuale, culminând cu o senzație de metamorfoză și eliberare.