Îți aduci aminte, mama, cum era odinioară, când am rămas doar trei,
Singuri printre balauri și zmei.
Îți aduci aminte, tata, când ai plecat în goană,
Fără să-ți pese de jucării sau de prima zi de școală.
Pașii mă poartă pe unde vor ei.
Mă trezesc pierdut pe alei.
Doar eu și umbrele.
Departe de mine, departe de-ai mei.
Întunecate gândurile, cum înnegresc eu rândurile.
În toate scrisorile ce vă poartă numele.
Și-am învățat regulile, pe când băteam străzile.
Am adunat gloriile, de la oameni ce-mi voiau binele.
Dar acum îmi trăiesc zilele ca și cum ar fi primele.
De azi arunc armele, viața-i scurtă și se duce repede.
Facem punți între suflete.
Și trecem prin toate stările.
Azi e bine, mâine rău.
O fac în felul meu, o fac pentru mine.
Facem punți între suflete.
Și trecem prin toate stările.
Azi e bine, mâine rău.
O fac în felul meu, o fac pentru mine.
Nu există perfecțiune.
Nu tre’ să-ți calce pe urme
Ce dacă pașii lui îl duc departe, în altă lume.
Mai bine, în loc să lovești, să poți să îl sfătuiești.
În loc să stai să jignești, mai bine stai și spune-i povești.
Au nevoie de eroi, n-au nevoie de șmecheri.
N-au nevoie de cocoși care să țipe ca la război.
Nu există copii răi, doar părinți indiferenți.
Timpul nu mai vine înapoi și tre’ să fim atenți.
Facem punți între suflete.
Și trecem prin toate stările.
Azi e bine, mâine rău.
O fac în felul meu, o fac pentru mine.
Facem punți între suflete.
Și trecem prin toate stările.
Azi e bine, mâine rău.
O fac în felul meu, o fac pentru mine.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța legăturilor familiale și despre regretul lipsei unei copilării fericite. Subliniază necesitatea de a construi punți între oameni, de a oferi sprijin și înțelegere, în loc de judecată și violență. Mesajul central este despre empatie și despre importanța de a rupe ciclurile negative din familie.