Neicuță, dragostea ta
Mi-a mâncat, neică, viața
M-a făcut din om neom
Nopțile să nu am somn.
Ți-o părea, neicuță, bine
Că tu nu mai ești cu mine
Ți-o părea, neicuță, rău
Că tu nu mai ești al meu
Mai neicuță, neiculită
Vino, neiculită, la iubit
Mai neicuță, neiculită
Că eu știu, neicuță, ce am greșit.
Da-mi, neică, leacul de dor
Nu mă lăsa ca să mor
Lasă-mă să mai trăiesc
Cu tine să mă iubesc.
Ți-o părea, neicuță, rău
Că tu nu mai ești al meu
Ți-o părea, neicuță, bine
Că tu nu mai ești cu mine
Mai neicuță, neiculită
Vino, neiculită, la iubit
Mai neicuță, neiculită
Că eu știu, neicuță, ce am greșit.
Moare lumea, mor și eu
Neicuță, de dorul tău
Moare lumea după mine
Dar nici ție nu-ți e bine.
Ți-o părea, neicuță, rău
Că tu nu mai ești al meu
Ți-o părea, neicuță, bine
Că tu nu mai ești cu mine
Mai neicuță, neiculită
Vino, neiculită, la iubit
Mai neicuță, neiculită
Că eu știu, neicuță, ce am greșit
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei persoane care suferă din dragoste și regretă pierderea partenerului. Ea își recunoaște greșelile și imploră pentru o șansă de a repara relația, fiind copleșită de dor.