Mult mă-ntreabă sufletul
Ce-i de folos iubitul?
Sufletele, eu ți-aș spune
Numai că nu știu prea bine.
Din câte am auzit
Nu sunt leacuri de iubit
Faci pe placul inimii
Și te dai iubitului.
Fie viața cât de-amară
De ai dor la inimioară
El te scoală după boală
De te naști a doua oară.
Când te-ajunge câte-un dor
După neica puișor
Ai zbura pe sus ca norul
La neica să-ți stingă dorul.
Când ești cu iubitu-n brațe
Viața-ți pare o dulceață
Spargi o ceapă și pui sare
Inima-ți e ca o floare.
Mergi pe drum parcă plutești
Numai la iubit gândești
Nici în somn nu hodinești
Numai de te perpelești.
Nimenea nu-ți dă crezare
Și te usuci din picioare
Asta este iubitul
Zăpăcește tot omul.
Sensul versurilor
Cântecul explorează stările sufletești provocate de iubire și dor. Descrie modul în care iubirea poate transforma viața, aducând atât bucurie, cât și suferință, și cum dorul te poate face să tânjești după persoana iubită.