Mai barbate barbatele,
Lasă tu mândrele tale,
Lasă-le, barbate, lasă
Și fă-te un om de casă.
Eu nu știu ce gânduri ai,
De pe-acasă nu mai dai,
Fluieri zi și fluieri noapte,
De te-aud mândrele toate.
Mă uit, părul ți-a albit,
Umblând tot după iubit,
Grija casei n-o mai ai,
Numai după mândre stai.
Nu mai umbla noapte-n sat,
Că ești, barbate, însurat,
Nu mai bate pe la porți,
Că te văd oamenii toți.
Fă, barbate, cum ai vrea,
Cum îți cere inima,
Dar să știi că vine-o zi,
Mândrele te-or părăsi.
Să nu vii în calea mea,
În seamă nu te-oi lua,
Să nu plângi, să nu suspini,
Mândrele să ți le-aduni
Și să-ți facă acoperiș,
Că le-ai iubit pe furiș,
Să aibă grijă de tine
Și să uiți, neică, de mine.
Sensul versurilor
Piesa satirizează un bărbat însurat care își neglijează casa și umblă după alte femei. Naratorul îl avertizează că va veni o zi când va fi părăsit de amante și va regreta alegerile făcute.
