Firi-ar naibii viața, cum îmbătrânesc,
cât aș vrea pe lume, Doamne, să trăiesc!
Să iubesc pe rupte, să iubesc mereu,
tot ce-mi place mie și-o da Dumnezeu.
Spun unii că-n viață trebuie s-alegi
numai calea bună și să nu greșești.
Chiar de zic ca ei, eu trăiesc ca mine
și iubesc pe rupte, cine vrea s-o știe.
Cât ai tinerețe și poți să iubești,
dragostea din cale să n-o ocolești,
ca la bătrânețe o să-ți pară rău,
așa spune lumea, de-aia iubesc eu.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și importanței de a trăi viața la maxim, iubind intens și urmând propriul drum. Vorbitorul își exprimă dorința de a profita de tinerețe și de a nu regreta alegerile făcute, în ciuda sfaturilor convenționale.