Frunzuliță de mohor
Fie-al naibului de dor
Du-mă deseară-n pridvor
Că poate mâine-am să mor
Du-mă deseară-n Târnati
C-am lăsat surori și frați
C-am lăsat surori și frați
La casa din șurupați.
Trec blahnita cu piciorul
Ca să-mi mai potolesc dorul
Și-apoi urc pe potecă
Până la căsuța mea
Uite Doda Catinca
Cum îmi face cu mâna
Și pe Dodița Lenuța
Cară apă cu vedrița.
De din vale din miriște
Aud fluierul cum zice
Acuma pe-nserat
S-a-ncins hora-n sat
Uite că răsare luna
Și nu mai pleacă niciuna
Să mă prind și eu în joc
Să jucăm sârba pe loc
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund de casă și de locurile natale, amintindu-și cu drag de satul copilăriei, de oameni și de tradiții. Persoana își dorește să se întoarcă în acel loc familiar, simțind nostalgia vremurilor trecute.