De-ar putea luna vorbi
La dușmani m-ar povesti
Să afle dușmanii toți
Cui port eu dragostile
De ce nu m-am măritat
Și cu cine umblu-n sat.
Cât ar vrea
Și ce n-ar da
Să-mi știe lumea
Toată dragostea.
Mie de dușmani nu-mi pasă
Mă gătesc să fiu frumoasă
Mă gătesc, mă primenesc
Și ce-mi place tot iubesc
Dușmanii cât or vorbi
Dragostea n-o pot opri.
Cât aș vrea
Și ce n-ar da
Să-mi știe lumea
Toată dragostea
Cât ar vrea
Și ce n-ar da
Să-mi știe lumea
Toată dragostea.
Lumea-i rea și păcătoasă
Ca să iubesc nu mă lasă
Lume, lume nu fi rea
Nu mă judeca așa
De la voi nu cer un sfat
Când sunt cu neicuța drag.
Cât ar vrea
Și ce n-ar da
Să-mi știe lumea
Toată dragostea
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de a-și trăi dragostea liber, în ciuda judecăților și invidiei celor din jur. Artista își afirmă independența și refuzul de a se conforma așteptărilor sociale, găsind consolare și bucurie în relația cu persoana iubită.