Uite cum am ajuns, mă topesc în ascuns
Când soarele a apus
Lângă tine orice clipă mă aruncă, mă ridică
Simt iubire și frică
Parfumul tău e umbră pe piele
Gust numele tău pe buzele mele
Și iarăși uit de mine și tot ce mă mai ține.
Ești, tu, obsesia mea, dar nu
Nu, nu pot să îți spun nu
E nebunie, un incendiu-n suflete
Când mi se-mpletesc nopțile, zilele
Tu-mi dai iar deja vu.
Poate minți, poate nu, dar oricum te ascult
Ești rău, dar îmi faci bine
E târziu să te uit, e devreme să lupt
Parfumul tău e umbră pe piele
Gust numele tău pe buzele mele
Și iarăși uit de mine și tot ce mă mai ține.
Ești, tu, obsesia mea, dar nu
Nu, nu pot să îți spun nu
E nebunie, un incendiu-n suflete
Când mi se-mpletesc nopțile, zilele
Tu-mi dai iar deja vu.
Și oare cum să fiu altfel
Și dacă tu nu simți la fel
Ce să mă fac
Nu vreau să mă vrei doar ca nu vrei să fii singur.
Tu, obsesia mea, dar nu
Nu, nu pot să îți spun nu
E nebunie, un incendiu-n suflete
Când mi se-mpletesc nopțile, zilele
Tu-mi dai iar deja vu
Sensul versurilor
Piesa descrie o obsesie puternică față de o persoană, amestecată cu sentimente de iubire și frică. Protagonistul este conștient de efectul nociv al acestei obsesii, dar nu se poate abține, simțind că trăiește un déjà vu constant.