În aur și argint să-ți iei partea,
Zărilor le-am jurat,
Țara nu-mi va fi colț de regat!
În drumu-napoi către apus,
Nu uita că pământul ce-l calci e mereu doar AL MEU!
Valea rece te-așteaptă,
Unde codrii-și vorbesc,
Nu e vânt, nu e gând,
E doar, doar șoaptă.
Refren:
Te blestem,
Muntele să te îngroape,
Locul nimeni să nu-l afle,
Cu viața nu vei scăpa!
Te blestem,
Să rămâi în văi adânci,
Îngropat între stânci,
Valahia nu e a ta,
Te blestem!
Codrul umbre ascunde,
Nu e chip să mai treci,
Nu ai cum să mai pleci,
N-ai pe unde!
Sub ropot de piatră-ai să ajungi,
Și de frică-ai să îngheți,
Din cer plouă cu săgeți,
Cad stânci!
Schimbă zale, arme și port,
Roagă-te la cer,
Că de aici nu mai ieși,
Nici mort!
Sensul versurilor
Piesa descrie un blestem aruncat asupra cuiva care invadează Valahia. Blestemul implică moartea sub munte, uitarea și imposibilitatea de a scăpa din teritoriul valah.