Lângă sat, pe-nserat
Ie-n creangă mi-a legat
Semn că nu e-n drum
Se ascunde-n fân
Că știe că-s căutat.
Părul lung pe pielea udă
Doamne, mi-ai făcut în ciudă
Când i-ai dat în dar
Chip – trup și har
Ochii de cireș amar!
Mi se duce vestea-n lume
Potera-mi știe pe nume
Dar mi-l spun în gând
Printre dinți blestemând
Jură că-mi sapă mormânt.
Refren:
Nu pot fără ea,
Nu am viață fără ea
Codrii de-i aprind și tot nu mă prind
Fiindcă nu pot fără ea.
Trece prin păduri călare
Și-ncă nu-i ies în cale
Chiar de mor de dor
Aștept răbdător
Să nu-i fi luat urma.
Nouă lanțuri să-mi înnoade,
Ziduri, fier le sparg pe toate!
Zece funii rup
Și tot am să fug
Fiindcă nu pot fără ea!
Sensul versurilor
Piesa descrie disperarea unui bărbat care nu poate trăi fără femeia iubită. El este urmărit, dar nimic nu-l poate opri din a o căuta, fiindcă viața lui nu are sens fără ea.