1. Frunzuliță și-o alună, mândra mea
Azi făcui, mândro, o lună, mândra mea
De când, mândro, m-am lăsat
De băut și de fumat, mândra mea.
2. Am ascultat sfatul tău, mândra mea
Nu m-ai învățat de rău, mândra mea
Când mă apucam să beau
Măsură nu mai aveam
Măsură nu mai aveam, mândra mea mai
Că din zori și până-n seară
Stăteam numai în cârciumioară, mândra mea.
3. Vezi, bărbate, că e bine
Bărbățelul meu
Că ai ascultat de mine
Bărbățelul meu
Că odată-n viața ta
Ai ascultat vorba mea
Bărbățelul meu mai
Ai ascultat vorba mea
Bărbățelul meu mai
Și-ai văzut că ți-a prins bine
Dacă-ai ascultat de mine
Bărbățelul meu mai
Sensul versurilor
Un bărbat își exprimă bucuria că a renunțat la vicii la sfatul iubitei sale. El recunoaște că a ascultat-o și că viața lui s-a îmbunătățit considerabil.