Dacă vrei să ascult, șoptește
Dacă vrei să alerg, doar mergi
Înfășoară-ți numele în dantelă și piele
Te pot auzi
Nu e nevoie să vorbești.
Lasă-ne să facem o mie de greșeli
Pentru că nu vom învăța niciodată.
Tu ești obsesia mea
Fetișul meu, religia mea
Confuzia mea, confesiunea mea
Cea pe care o vreau în seara asta
Tu ești obsesia mea
Întrebarea și concluzia
Tu ești, tu ești, tu ești
Fetișul meu, tu ești.
Mă poți săruta cu tortura ta
Legat în lanțuri de aur
Lasă să cerșesc în secret
Greșit sau corect
E totul un rol într-o piesă.
Lasă-ne să facem o mie de greșeli
Pentru că nu vom învăța niciodată.
Tu ești obsesia mea
Fetișul meu, religia mea
Confuzia mea, confesiunea mea
Cea pe care o vreau în seara asta
Tu ești obsesia mea
Întrebarea și concluzia
Tu ești, tu ești, tu ești
Fetișul meu, tu ești.
Vino la mine în seara asta.
Tu ești obsesia mea
Fetișul meu, religia mea
Confuzia mea, confesiunea mea
Cea pe care o vreau în seara asta
Tu ești obsesia mea
Întrebarea și concluzia
Tu ești, tu ești, tu ești
Fetișul meu, tu ești
Sensul versurilor
Cântecul explorează o obsesie intensă și senzuală față de o persoană, descriind-o ca pe un fetiș, o religie și o sursă de confuzie și confesiune. Versurile sugerează o dorință de a experimenta plăcerea și durerea într-o relație complexă și pasională. Este o declarație de dependență emoțională și fizică.