Am început și eu să cred că fac rap
Înainte nu-mi plăcea, acuma îl respect
De la simple pufuri am învățat să trag în piept
De la gânduri garantate, acum nu mai pricep.
Când eram mic, nu intram deloc în casă
Ma găseai afară, de seară până dimineața
Acum e invers, nu mai ieși deloc afară
Stai pe computer, de dimineața până seara.
Pe la 7 ani, în parc, nu găseam un leagăn liber
Acuma e pustiu, toți stau acasă și ascultă Bieber
Stai în fața monitorului, nu e bine
Nu vezi că încetul cu încetul te transformi în câine.
Înțelegi cum vine vorba, sunt pe film cu tine?
Înțelegi cum stă treaba? sau vorbesc doar pentru mine
În fine, ascultă și te rog mult reține
Ai doar o viață, deci trăiește-o, bă, copile.
REFREN:
De ce oare se întâmplă tocmai așa
De ce nu mai e nimic cum demult era
Copilăria a murit, viața e amară
Copiii au dat de PC, nu mai ies deloc afară.
De ce oare se întâmplă tocmai așa
De ce nu mai e nimic cum de mult era
Copilăria a murit, viața e nasoală
Copiii au dat de net, nu mai ies deloc p-afară.
Da, asta e viața, și cu bune și cu rele
Am și eu tovarăși, versurile mele
Că ceilalți stau în casă în mediu lor online
„Vai frate, vii și tu, e atât de fain”.
Proaste multe, pe facebook te mângâiesc.
Te întâlnești cu ele, îți zâmbesc diavolește
Acum îți zic „ce mult te iubesc”
Mai apare unu cu mașina, și leșină..
Gândește-te la tine, ești pe primul loc
Mai puțin cu PC, mai deloc la proaste-n bot
Bagi Tokyo Hotel, te arunci de pe bloc
Deci bagă Hip Hop, e al vieții joc.
O singură întrebare mai am și-am plecat
Ce-o să le povestiți copiilor cu drag?
Eu pot vorbi despre asta întregi nopți
Dar voi! ce-o să ziceți la nepoți?
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra modului în care tehnologia a schimbat copilăria, înlocuind jocurile în aer liber cu timpul petrecut în fața computerului. Artistul îndeamnă ascultătorii să-și trăiască viața dincolo de ecrane și să nu uite de valorile umane.