Te rog nu spune că ți-e dor,
Doar așa ca știi ce vreau să aud,
Că spui că sunt nebun, că așa ceva ar fi absurd,
Dar nimic nu crește sub fulgii de zăpadă,
Și totuși tu îi lași să cadă.
Nu fii de gheață în viață,
Că riști să te topești,
Ca un fulg de nea în mâna-ți caldă când îl privești.
Ce-avem noi chiar se compară cu o zi de iarnă grea,
Ți-e frig și doar mâna mea te poate îmbrățișa.
Te încălzește gândul că o să fie bine,
Chiar și când zile senine sunt puține în întregime.
Dacă vrei să te joci, te invit să te joci cu altul,
Da’ cu altu’ știi, tot gol e patu’.
Abea aștept să te iubesc. Că încă
Am inimă de piatră și tre’ să îți faci loc,
Prin bucăți cam mari de stâncă.
Cuvintele se aruncă fără motiv,
Și te doare, dar îți place că-s atât de posesiv.
Și mă ții strâns, îmi spui să nu-ți dau drumul,
Și-n mintea mea se oprește timpu’ când îți simt parfumul.
Și îți șoptesc încet că noi cunoaștem
Puterea ca din cenușa unor lacrimi se renaște.
Să recunoaștem că ne pasă, fără să fim atât de zmei,
Îți spun acum că îmi pasă, se vede în ochii mei.
Și avem de parcurs desculți pe jar încins,
Un drum cândva de neatins.
Dacă ar fi petale, câte lacrimi am pierdut noi,
Ar fi numai trandafiri pe acest pământ. Goi.
Și lipsiți de culoare, ca sufletele noastre, unu’ fără altu’,
Briza parcă e ascultătoare,
Că bate vântu’ tare,
Ploaia îmi ascunde lacrima din colțul ploapei,
Îți spun o s-o confunde cu simplitatea apei,
Ce curge de sus, parcă e sufletu’ ce plânge,
Că simte că s-a dus, am fost aproape,
Să le avem pe toate,
Da’ cine știe, poate, o să mergem mai departe.
Mâna ei mă ține strâns,
Nu-ți dau drumu’. Drumul încă nu l-am parcurs,
I-am spus.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație dificilă, marcată de suferință și regrete. Naratorul exprimă dorința de a depăși obstacolele, dar și teama de a se pierde pe sine în acest proces. Mesajul central este despre lupta pentru a menține o legătură fragilă, în ciuda durerii și a incertitudinii.