Vreau un vis cu tine,
Diseară când adorm..
Şi vreau să-ţi aduci aminte..
Cât îți era de dor.
Sunt de-a petale, sunt de-a petale de flori
Din cer să cadă ploaie caldă să înece gândul în roua lor
Nu mai am viaţa, suflu luat de suflu dat
Poveste clasică de dragoste, suflet curat
Să cadă norii, să simt răcoare
Erai o floare, dar spinii tăi dădeau târcoale
Şi peste lumi, sperând să aduni afecţiune
Aduți aminte, unde ai întâlnit-o prima dată-n lume
Aduți aminte de un băiat cu ochii doar la tine
Promisiuni de veşnicie, schimbate în ruine
Şi de-ar fi să mă vezi vreodată iar
Nu mai promite iar, luna şi cer şi stele-n dar
Că n-am să cred, dar inima-mi vă închide ochii
Şi o să ajung ruine iar
Şi vieţii tale, poate ai găsit şi-s fericit
Ştiind că zâmbetul nu ţi-a pierit
Că e frumos ca cerul vara, dimineaţa sau seara
Ca răsăritul de soare, când luminează marea
Aduți aminte de serile de mai
Când ai riscat-o doar să simţi când mă îmbrăţişai
Aduți aminte kilometri şi de distanţă
Aduți aminte că trăiam ca să mai prindem o dimineaţa împreună
Aduți aminte de lună, când o priveam prin geam, cum mă ţineai de mână
Aduți aminte când plângeai şi ţi-am promis că o să fie bine
Şi-a fost bine aşa cum ţi-am promis
Şi atunci ai zis că o să vii şi-n continuare
Te aştept pe trotuarul vizavi de o clădire mare.
Vreau un vis cu tine,
Diseară când adorm..
Şi vreau să-ţi aduci aminte..
Cât îți era de dor.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre amintirile unei relații trecute, pline de promisiuni și momente frumoase, dar care s-a destrămat. Naratorul își amintește cu nostalgie de acele clipe și de dorința de a retrăi acele sentimente, deși recunoaște că promisiunile nu mai au valoare.