Doi ochi zâmbeau când te priveau
Ei nu știau atunci că erai tot ce își doreau
Se frământau și nu clipeau
Că o secundă pierdeau ceva ce era uau.
M-am gândit aseară cum ar fi dacă n-ai mai fi tu
Mi-am zis că-i timpu-acum să spun, „nu știu”
Cum să-ți descriu cel mai mare pustiu
Am avut un suflet cald aproape
Acum cu-al tău parcă le am pe toate
Simt liniște unde odată se dădeau lupte crunte.
Doi ochi zâmbeau când te priveau
Ei nu știau atunci că erai tot ce își doreau
Se frământau și nu clipeau
Că o secundă pierdeau ceva ce era uau.
Am pus chiar praf de stele pe praf de amintiri
Am trecut prin destin separați ca doi martiri
N-am mai crezut în șansa a doua
Dar după noaptea grea și frunzele se cadesc, hrănesc cu rouă
E roua dimineții, e frumusețea vieții
Sunt ochii tăi ce-ascund misterul discutat de toți poeții
Sunt un simplu om eu, un simplu om tu ești
Ești pierdută-n lume, în ochii mei te regăsești
În ochii mei o să-ntâlnești șansa să iubești
Atinge-mi mâna, crești, cu mine te-ncălzești
Acum ai vise cu mine, visele se împlinesc
Nu vezi? Cu praf de stele ți le desenez..
Doi ochi zâmbeau când te priveau
Ei nu știau atunci că erai tot ce își doreau
Se frământau și nu clipeau
Că o secundă pierdeau ceva ce era uau.
Doi ochi zâmbeau când te priveau
Ei nu știau atunci că erai tot ce își doreau
Se frământau și nu clipeau
Că o secundă pierdeau ceva ce era uau.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de a te îndrăgosti și de a găsi pe cineva care te completează. Vorbește despre regăsirea de sine prin ochii celuilalt și despre speranța într-un viitor frumos împreună.