Că ai tăi muncesc de la 7 la 7 sau peste…
Că tot treci teste, dar nu-ți permiți nici să visezi.
Tu spui că asta este… că nu cedezi și tot visezi…
Ca-n filme la o poveste cu happy end,
Dar sfârșitul e doar un nou început,
E evident…
Și vrei să ai hârtii și vrei să ai respect
Și te cam doare când vezi că astea două se cam leagă direct.
Că ce falși sunt unii, dar de fals ești plin [mă]
Că banii n-au valoare, dar mâna ta la ei se-nchină.
Și suntem oameni simpli, n-avem decât
Buzunare pline de speranță că o să avem mai mult.
Refren (x2):
Niște simple hârtii care știi
Nu te pot asculta și nu-ți pot vorbi…
Suntem oameni simpli, n-avem decât
Buzunare pline de speranță că o să avem mai mult.
Și strângi din dinți,
Că alții au ce tu îți dorești mai mult
De la părinți.
Nu te mai gândi atât
Că o să vină vremea când
Tu, devii mai bun ca ei,
Prin simplu fapt că meșterești cuvântul.
Probleme multe, plecând de la simple hârtii
Pe care nu le poți simți.
Ai învățat să te mulțumești cu puțin? GREȘEALĂ!
Tre’ să tinzi spre tot, indiferent.
Că altfel toți te-nșeală.
Ești mai bogat decât crezi, nu vezi că ai defapt:
Familia… prietenii și muzica ce-ți cântă-n cap.
Te rog! Să rămână singurul tău drog…
Și vezi că n-am dat STOP
E tot per app și e un monolog.
Refren (x4):
Niște simple hârtii care știi
Nu te pot asculta și nu-ți pot vorbi…
Suntem oameni simpli, n-avem decât
Buzunare pline de speranță că o să avem mai mult.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre lupta omului simplu pentru a face rost de bani și despre speranța de a avea o viață mai bună. Banii sunt văzuți ca o necesitate, dar și ca o sursă de frustrare și inegalitate, în timp ce adevărata bogăție se găsește în familie, prieteni și pasiuni.