Vreau un vis cu tine,
Diseară când adorm..
Și vreau să-ți aduci aminte..
Cât îți era de dor.
Să-mi dea petale, să-mi dea petale de flori
Din cer să cadă ploaie caldă să înece gândul în roua lor
Nu mai am viața, suflu luat de suflu dat
Poveste clasică de dragoste, suflet curat
Să cadă norii, să simt răcoare
Erai o floare, dar spinii tăi dădeau târcoale
Și peste lumi, sperând să aduni afecțiune
Adu-ți aminte, unde ai întâlnit-o prima dată-n lume
Adu-ți aminte de un băiat cu ochii doar la tine
Promisiuni de veșnicie, schimbate în ruine
Și de-ar fi să mă vezi vreo dată iar
Nu mai promite iar, luna și cer și stele-n dar
Că n-am să cred, dar inima-mi vă închide ochii
Și o să ajung ruine iar
Și vieții tale, poate ai găsit și-s fericit
Știind că zâmbetul nu ți-a pierit
Că e frumos ca cerul vara, dimineața sau seara
Ca răsăritul de soare, când luminează marea
Adu-ți aminte de serile de mai
Când ai riscat-o doar să simți când mă îmbrățișai
Adu-ți aminte kilometri și de distanță
Adu-ți aminte că trăiam ca să mai prindem o dimineața împreună
Adu-ți aminte de lună, când o priveam prin geam, cum mă țineai de mână
Adu-ți aminte când plângeai și ți-am promis că o să fie bine
Și-a fost bine așa cum ți-am promis
Și atunci ai zis că o să vii și-n continuare
Te aștept pe trotoarul vis-a-vis de o clădire mare..
Vreau un vis cu tine,
Diseară când adorm..
Și vreau să-ți aduci aminte..
Cât îți era de dor.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și amintirile unei iubiri trecute. Naratorul își amintește momentele frumoase petrecute împreună și promisiunile făcute, dar și durerea despărțirii. În ciuda suferinței, există o speranță vagă și o așteptare a reîntâlnirii.