Dacă pleci te rog să iei
Lacrimi din ochii mei
Că nu pot în ochii ei
Să visez, deci, dacă pleci
Îți scriu în strofa asta zeci de cuvinte
Atât de goale ca trupurile noastre-ncolăcite
Ca sufletu- ce-ar plânge dacă ar fi să pleci
Că ai lăsa în urmă zeci de urme reci
Nu înțelegi că nu mai am nevoie de nimic decât de tine
Și de aer să respir, atât
Să-ți simt parfumul că-i oxigenu’ meu
Știi că regret secunda în care nu pot să te am mereu
Sună ciudat, știi, e așa ciudat ce simt
Orgoliu te-ar lăsa să pleci
Dar din suflet eu te strig, hm
Tu să nu pleci că lași în urmă zeci de urme reci
Și rupi din noi, n-o să mai fim nicicând întregi
Dacă pleci te rog să iei
Lacrimi din ochii mei
Că nu pot în ochii ei
Să visez, deci, dacă pleci
Diferiți ca două amprente
Uniți de-aceleași sentimente
Doborâți de regrete și dacă pleci, seci
Zeci de mii de vise întregi cu tine
‘O să fie bine’, cum? Dacă ar fi să se termine
E simplu, alegeri, decizii, clipe, zile
Cu fiecare minut se naște o amintire
Încrederea vine cu timpu’ da’ se pierde într-o secundă
Și corabia de vise se scufundă
Rămâi sau pleci, pleci sau te duci sau stai
Că-i liniște la piept când te strâng și când dormeai
Tu să nu pleci că lași în urmă zeci de urme reci
Și rupi din noi, n-o să mai fim nicicând întregi
Dacă pleci te rog să iei
Lacrimi din ochii mei
Că nu pot în ochii ei
Să visez, deci, dacă pleci
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și disperarea provocate de teama unei despărțiri. Naratorul imploră persoana iubită să rămână, descriind golul și suferința pe care le-ar resimți în absența ei, subliniind dependența emoțională și teama de a nu mai fi niciodată întreg.