Strofa 1:
Pasind prin locuri unde,
inima odată-ți tresărea!
Simțeam cum privirea ta, ceva-mi ascunde,
și nu credeam că poate fi
adio spus în câteva secunde.
Da’ ce vorbesc, că nici n-ai spus ”pa”!
Nu cred că poate fi vorba de altcineva!
E doar un gol pe care îl umpleai fără să știi măcar,
ești doar începutul unui final!
Fii doar o amintire care-mi place,
inima tace, când îi ceri iubire, ea vrea pace.
A obosit, avem în piept două inimi ce-au dezamăgit!
Avem în piept un infinit,
iubire de oferit,
da’ nu știm cui, încă.
Ia-ți iubirea înapoi, arunc-o!
Refren:
Să fim doi,
nicio culoare,
peste nori,
nu e soare în noi!
sufletul plânge-n amândoi!
Să iubească
nu-s în stare,
inimi care
sunt goale-n noi!
sufletul plânge-n amândoi.
Strofa 2:
1 2 3 4 5, de-atât e nevoie să învingi,
tot de-atât ai nevoie să pierzi tot ce-ai clădit!
Te-am rănit, te-am protejat de vântul puternic,
sunt un nemernic,
e vina mea că te-am iubit!
1 2 3 4 5, de-atât e nevoie să învingi,
tot de-atât ai nevoie să pierzi tot ce-ai clădit!
Te-am iubit, dar, cu mâini prea reci,
am îndrăznit să cred că n-o să pleci,
Ia-ți momentele când ne certam
și șterge clipe când ne-ndrăgosteam!
Sunt un nemernic,
e vina mea că te-am iubit puternic,
dar am acum inima stâncă!
Ia-ți iubirea înapoi, arunc-o!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o despărțire. Naratorul își asumă vina pentru eșecul relației și descrie sentimentul de gol interior și incapacitatea de a mai iubi.