[Refren: Chimie]
Ăștia vor să mă aburească, să-mi cânte-n trombon
Vor să mă împuște-n aripă și la motor
Vor să calce pe mine ca pe un covor
Cât despre muzica mea, știi bine c-o vor.
[Chimie]
Vor să mă cobor la nivelul lor
Să mă țină-n subteran, să fiu minerul lor
Să mă tragă-n piept ca pe narghileaua lor
Să mă aibă la degetul mic – inelul lor.
Să fiu șofer peste tot, să fiu șoferul lor
Eventual în secunda doi șomerul lor
Să fiu mic, să-ncap în portofelul lor
Chiar un cerșetor cu portofelul gol.
Să nu-mi rămână coarne de țap ispășitor
Să nu pot să vorbesc direct, să spun doar ghicitori
Să-nvăț cum să urăsc evreii și pe ciori
Poate și pe unguri, muzica bună-n cluburi.
[Refren: Chimie]
Ăștia vor să mă aburească, să-mi cânte-n trombon
Vor să mă împuște-n aripă și la motor
Vor să calce pe mine ca pe un covor
Cât despre muzica mea, știi bine c-o vor.
[Chimie]
Îți dau lumea peste cap când intru-n încăpere
N-am nicio părere, fiindcă n-am nicio putere
Copilul pus pe rele care ia curele grele
Sacul lor de box, sunt calul cu mânere.
Da, calul cu mânere, dar mânat greșit
Animalul mușcă mâna care l-a hrănit
Dragoste sau frică? Știu ce am ales
Am ales să vă iubesc. Zi, m-ai înțeles?
Dar vor să mă aburească, să-mi cânte la fluier
Nu îi mai suport, le-o trag la ia-o cu lămâie
Sunt bun de muncă, nu le dau de furcă
A mea e cea mai lungă, toți mă sapă, mă mănâncă.
Dar vor să mă aburească, să-mi cânte la tambal
Să-mi arate cum stă treaba cu șpaga și țeapa
Vor să fiu eu cel care le vinde drogul
Vor să șteargă cu mine pe jos, eu să fiu mopul.
[Simion Bogdan-Mihai]
Națiunea mea a uitat
Băieții au plecat, ficatul tare s-a umflat
Și-ntre noi paranoia curge
Și lacrimile de pe obraji nu s-au uscat.
Națiunea mea a uitat
Băieții au plecat, ficatul tare s-a umflat
Și-ntre noi paranoia curge
Și lacrimile de pe obraji nu s-au uscat.
Națiunea mea a uitat
Băieții au plecat, ficatul tare s-a umflat
Și-ntre noi paranoia curge
Și lacrimile de pe obraji nu s-au uscat.
Națiunea mea a uitat
Băieții au plecat, ficatul tare s-a umflat
Și-ntre noi paranoia curge
Și lacrimile de pe obraji nu s-au uscat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment puternic de paranoia și neîncredere față de cei din jur, sugerând o luptă împotriva manipulării și a corupției. Artistul se simte asuprit și folosit, dar refuză să cedeze, exprimând totodată dezamăgirea față de starea națiunii.