Intro (Drops)
Din Timișoara, de sânge, un izvor pornește
Drumul spre mare încă nu-l găsește.
Strofa 1 (Makru)
Ar trebui să mă simt liber la mine acasă,
Conducând sau mergând pe stradă,
Dar nu le pasă.
Ar trebui să mă simt în siguranță
Fără să mă uit în spate permanent.
Nici o șansă.
Aș vrea să pot să-ți întind o mână frate,
Dar este imposibil căci am mâinile legate.
Ce s-a întâmplat cu noi
De când ați apărut voi?
Totul e pe dos. În jos se duc toate.
Românii împinși de foame ucid pentru o parcelă.
România a devenit o carceră.
Hainele zdrențuite par mai degrabă zeghe.
E „doi și un sfert” pe fir sta de veghe.
Ai grijă ce spui, ai grijă ce faci.
Tu n-ai drepturi, ești un nimeni, deci stai frumos și taci.
Sunt doar un prizonier ce a rămas doar cu mândria
Că supraviețuiește-n închisoarea România.
Refren (Makru)
Nu ne facem familii că nu avem case.
Rămânem cu planul în aer că nu avem șanse.
Suntem liberi să fim orice vrem să fim,
Dar ce putem să fim oare într-o închisoare? [bis].
Strofa 2 (Feluu)
Hai rupe-ți de la gură! Așa înveți într-o școală bună
S-ajungi de mic la rândul tău să ceri o mână.
E România stat în stat.
Vrei ajutorul mult visat?
Prietene, marș la cărat!
Plus, Ai un master sau doctorat, ești praf.
Tot una cu unul care dă în cap.
Societatea te cultivă, te instigă la violență.
România e o carceră.
Nu poți să te angajezi, se cere experiență
Cât ai vrea n-ai cum să obții dreptul la practică.
Școala românească veche
Punea accent pe inteligență, idei, concepte.
Ce-avem în prezent e departe.
N-avem căldură în clase, pereți și-n bănci nicio carte.
Ne spun că e bine cu bune cu rele
Eu zic „E România, fugiți cât mai repede!”.
Refren
Strofa 3 (Drops)
Merg pe străzi ca pe șoare
Ce văd mă arde ca un foc, mă apasă, mă doare.
Girofaruri și figuri, lideri în jeepuri,
Pe lângă oameni îmbătrâniți care vorbesc singuri.
Cineva a ucis recolta! Să vină poliția sau fiscul!
Poate că a fost mama. Bine că ea să trăiești tu!
Ironic că fericitul pește fish
Dau românește pentru că mi no gud spic inglis.
Ai mei sunt invitați cu forța c-au sunat trâmbița
Granița e peretele ce limitează temnița.
Caut o ieșire, dar e blocată intersecția
Chemați minerii în ajutor c-așa a spus miliția.
Alo! Alo! Domnul C. N. A.! Mai trăiești?
Vezi că la jurnal bagă povești, nu vești.
Nu fac scandal că nu vreau bastoane peste bot.
Sunt patriot. Îmi iau sacoul și fug la vot.
Zic despre mine dar poate că te regăsești
Și vreau să termin cu o idee la care să te gândești:
Dintre toate cel mai mult m-a durut
Că cea mai mare țeapă și-a luat-o soldatul necunoscut.
Refren
Scratchuri DJ Maka (Camuflaj)
Sensul versurilor
Piesa descrie o Românie sufocată de corupție și inegalități, unde oamenii se simt prizonieri ai sistemului. Exprimă frustrarea și deznădejdea față de lipsa de oportunități și nedreptățile sociale.