Alcool, iarbă, e exact ce pare.
Alcool, iarbă, e exact ce pare.
Sunt agentul zero zero-n misiune secretă,
Combat teroarea prin teroare călare pe analfabetă.
Saga mea continuă epic, futu-vă morții-n trompetă,
De la alfa la omega cu fanfară și flașnetă.
Să moară cap de cretă cu dor de suzetă,
Ucis la speță-n toaletă cu lovituri de poșetă.
Încă dau povești de cartier cu aer de operetă,
Până se umplu de magie curvele cu verighetă.
Eu stană de piatră cu suflet pribeag,
Îmi bag tot ce-am mai scump în ce-ai tu mai drag.
La răscruce de gânduri cu jointul palmat,
Urăsc ce trăiesc și iubesc ceea ce fac.
Asta e țara lu’ pulă!
Românu e slugă la stat,
Bine dresat, ar da cât nu face să pară bogat.
Cât ai tot ce nu-ți trebuie și n-ai ce-ai visat,
Ești tentat să repari doar ce nu e stricat.
Toți învață să adune, nimeni nu știe să împartă,
Femeia pleacă la sfert de cheie când intri la apă.
Cupidon suge puIa deghizat în haine de fată,
Dă din picioare plin de pișat atârnat în cravată.
Supereroii fără BAC între chat și păcănele,
Nu-și mai văd capu’ de labă, nici puIa de pătrățele.
Călătoria către stele s-a amânat după ciumă,
Morții pleacă la pungă într-o lume mai bună.
Eu stană de piatră cu suflet pribeag,
Îmi bag tot ce-am mai scump în ce-ai tu mai drag.
La răscruce de gânduri cu jointul palmat,
Urăsc ce trăiesc și iubesc ceea ce fac.
De când Pământul e plat sunt alergic la sfaturi,
Mi se scoală când văd lacrimi și-atrag necazuri.
Certat cu ceru’ bat câmpii perfect adaptat
Și fac pe dracu-n patru ori patru să par implicat.
Simt că nu-s făcut să fiu corporatist teleghidat,
Promovat la rangu’ de geniu pustiu, furajat.
Capu’ plecat suge puIa supracalificat,
Listat la bursă prețu’ criptovieții e zero barat.
Se-anunță vremuri grele de când proștii prosperă,
D-D-Dumnezeu promite, d-d-dracu’ oferă.
Sunt de 30 de ani lumină la final de carieră,
Rapu’ se duce dracu’ la viteza mea de croazieră.
Eu stană de piatră cu suflet pribeag,
Îmi bag tot ce-am mai scump în ce-ai tu mai drag.
La răscruce de gânduri cu jointul palmat,
Urăsc ce trăiesc și iubesc ceea ce fac.
Eu stană de piatră cu suflet pribeag,
Îmi bag tot ce-am mai scump în ce-ai tu mai drag.
La răscruce de gânduri cu jointul palmat,
Urăsc ce trăiesc și iubesc ceea ce fac.
Alcool, iarbă, e exact ce pare.
Alcool, iarbă, e exact ce pare.
Alcool, iarbă, e exact ce pare.
Alcool, iarbă, e exact ce pare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o viziune cinică asupra societății românești, marcată de dependențe, ipocrizie și contradicții. Artistul se simte un străin într-o lume pe care o urăște, dar pe care o iubește în același timp pentru că îi oferă inspirație. Versurile sunt o critică acidă la adresa valorilor false și a superficialității.