(N-am nevoie de căști frate, eu simt muzica)
Călare pe drig transmit ritmic
E momentul critic literar
Lovesc la cap ca bata-n neolitic
Toți aleargă din sens opus
Fără puls pe un drum impus
Care nu duce sus.
E un „de ce” ce trebuie spus
Tre’ să te prinzi dacă nu ești mintal redus
Iau totu-n râs plus
E ca la circ, unii încearcă să-și refacă viața pe mIRC
Menționez nu sunt legat atât de acest pământ
Ca dragostea eternă dintre muscă și îngrășământ
Identitatea mea națională egală cu drepturile civile din viața reală.
Am o viață normală
Cu șanse mari să ajung la bătrânețe în p*** goală
Stau în studio ca-n buncăr
Împing la limite limba română uzuală
De mult prost vorbită
Decât să cad mai bine cobor
Decât să decad mai bine mor
Căci totul se rezumă la umor.
Imitând popoare inferioare
Nu devii superior
Vrei un profesor sau
Vrei un dresor
Gustul banilor e dulce
Te seduce dar se duce
Când ultimul leu e luat de vânt revii violent pe pământ.
Necunoscând decât plăcerea de-a fuma
Sau d-a bea pe gât
Ajungi să fii urât de toți, tre’ să vrei mai mult
Fiecare zi e bună, dar se termină prost
Una pe față, una pe dos da’ știu dar nu cunosc
Un om sensibil într-o lume de rechini e inutil
Încetează, încetează să mai fii copil
Sensul versurilor
Piesa abordează realitatea crudă a vieții, criticând superficialitatea și goana după bani. Artistul își exprimă dorința de autenticitate și refuzul de a se conforma standardelor impuse, preferând să vadă umorul în absurditatea existenței.