Cheloo feat Bitza – Vicii

Bitza:
Ca strângi timbre sau că tragi pe nas,
Ca nu poți fără femei sau că pui ierburi în atlas,
Poți să-i spui oricum, eu le numesc vicii,
Atâta timp cât cantitatea îți provoacă delicii.
E vorba de dependență, nu contează drogul,
Când te-ngropi în ceva și-ai uitat scopul.
Tremuri și lipsește acel ceva,
Fie că e mouse-ul, fie că e undița.
Îți găsești mereu alte ocupații,
Majoritatea luate de la alții.
Uiți de prieteni și în general de toate
Și influențezi la rândul tău mai departe.
E o scuză sau pretext când n-ai scuză,
E consolarea ta când alții te acuză.
Te amuză când din vorbă-n vorbă
Găsești obsesia ta la altu-n altă formă.

Refren:
Schimb de vicii, nimic anormal,
Caut în continuu o ieșire din banal,
Nu posed la imaginație porți,
Fără vicii am fi doar niște roboți.
Schimb de vicii, nimic anormal,
Caut în continuu o ieșire din banal,
Nu posed la imaginație porți?
Fără vicii am fi doar niște roboți.

Să ai un șef fără chef și o muncă stabilă,
Să stai în garsonieră, nu-n vilă,
Să ai o atitudine umilă,
Să aștepți o moștenire de la o babă senilă,
Să trăiești mult de dragul de-a trăi,
Să ai familie să torni-n jeguri de copii,
Să nu fumezi, să nu bei, droguri să nu iei,
Să n-ai păreri sau idei,
Să nu-ți dorești, să nu vrei,
Să fii bun, să ai o conduită înaltă așteptând vacanța
De pe lumea ailaltă.
O arzi în halul ăsta?
Ești o victimă îndoctrinată.

Schimb de vicii, nimic anormal,
Caut în continuu o ieșire din banal,
Nu posed la imaginație porți,
Fără vicii am fi doar niște roboți.
Schimb de vicii, nimic anormal,
Caut în continuu o ieșire din banal,
Nu posed la imaginație porți?
Fără vicii am fi doar niște roboți.

Dacă e vorba de vicii, omul cât trăiește învață,
Uneori mă fac atât de praf, vezi: cazul de față.
N-am obsesii, am doar p*********i
Fug de realitate zile-ntregi
Plictisit de minciuni.
Da-te-n c***t, hai da-te-n fapt
Care e viciul tău, deliciul tău social acceptat?
Pozați în creștini mai buni decât Sfântu Petru
Sunteți ipocriți
Mânca-mi-ai p*** până rămâne de un metru!
Mulți ar vrea să-ncerce dar mor de frică
Nu refuz nimic
Hai să răsucim una mică
Senzația e unică, doza de risc e mică
Viciul meu implică doar plăcere și dependență psihică.
Prietenii sunt construiți genetic să te rupă, să te corupă, dar tot ei te și educă.
Crede-mă când spun în viață tre’ să fii corect
Comparându-te cu mine chiar te crezi perfect?
Trag în piept aeru’ jegos de București
Finalizez, rulez un cui și te las să te gândești.

Schimb de vicii, nimic anormal,
Caut în continuu o ieșire din banal,
Nu posed la imaginație porți,
Fără vicii am fi doar niște roboți.
Schimb de vicii, nimic anormal,
Caut în continuu o ieșire din banal,
Nu posed la imaginație porți?
Fără vicii am fi doar niște roboți

Sensul versurilor

Piesa explorează natura viciilor și dependențelor umane, criticând ipocrizia socială și căutarea unei ieșiri din banalitate. Artistul reflectă asupra modului în care oamenii își găsesc plăceri și dependențe, adesea mascate sub aparențe de normalitate sau superioritate morală.

Lasă un comentariu