Cartușe vii ne bat în piept,
Ca ploaia-ntr-un absurd război
Și lacrimile curg nedrept,
Se lasă noaptea peste noi.
Exoduri lungi, ca nori grei
Și-n urmă patimă și scrum.
Prea mulți călăi, prea mulți atei
Mărșăluiesc acum pe drum.
Ref. : Sirene urlă pustiit,
Din rana lumii, Ucraina,
Să ne iubim cât n-a murit
Și cât există-n noi lumina!
Aș vrea să plâng, aș vrea să strig
Și-aș vrea să pot să mă închin,
Că, Doamne, este tot mai frig
Și pacea a murit puțin.
Bocancii lumii celei noi
Ne calcă cinic, azi, pe mâini.
Minciună, ură și noroi,
Pe drum conserve, pături, pâini
Și cărucioare de copil
Alunecă tăcut spre cer,
Rachete, tancuri și trotil
Sunt prețul zilei ce îl cer.
Ref. :..
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea și suferința provocate de războiul din Ucraina, exodul, pierderea păcii și impactul asupra vieților nevinovate. Este un apel la iubire și lumină într-o lume întunecată de ură și distrugere.