Îmi trec prin suflet amintiri de-a valma,
lăsând în urmă șanțuri rând pe rând.
Iau timpul ca pe-o spadă și-l împlânt
în liniile ce-mi brăzdează palma.
Sunt niște urme-a ce-a fost odată,
ce, uite, iau acuma chipul tău,
păreri de bine și păreri de rău,
pe care linia vieții mi le-arată.
Ref. : Mi-s palmele de timp bătătorite,
iar liniile-abia se mai ghicesc,
mi-e dor să-ți spun din nou că te iubesc,
tu, amintire-a vieții fericite. [bis]
Atâtea clipe-n care mi-a fost bine,
în care-a doua inimă mi-ai fost,
în care viața mea avea un rost,
trăită împărțindu-se cu tine.
Atâtea nopți în care-am fost avari
și am luptat a sângelui războaie,
atâta foc înverșunat în ploaie
și ochii tăi ca două lacrimi mari.
Ref. :….. [bis]
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra amintirilor dintr-o relație trecută, marcate de dor și nostalgie. Liniile din palmă devin metafore ale experiențelor trăite, iar rememorarea aduce atât bucurie, cât și tristețe.
